miercuri, 11 decembrie 2013

Praga, ziua 3

Minisejurul nostru la Praga va continua astăzi cu episodul privind ziua a treia. Deja începusem să ne acomodăm cu oraşul, deja ştiam traseele şi chiar scurtăturile... Şi deja îmi reîmprospătasem cunoştinţele (puţine) de limba rusă. Da, pentru că Praga este plină de ruşi! Nu numai turişti, dar şi foarte mulţi ruşi care lucrează în Praga. V-am spus deja că la hotelul nostru majoritatea angajaţilor erau ruşi, iar încă din primele zile am descoperit şi o piaţă a ruşilor, chiar pe drumul dintre pieţele principale de Crăciun din centrul capitalei cehe. Dar să începem traseul zilei a treia, reamintindu-vă şi că acest minisejur a fost susţinut de agenţia de turism Teron Intertur Câmpina, partener Happy Tour.
Era 5 decembrie, ajunul lui Moş Nicolae, iar noi am decis ca prima parte a zilei s-o petrecem pe dealul Petrin, după-amiaza şi seara urmând a le petrece în piaţă, unde venea... Moşul! Aşa că am pornit, iar de la hotel, am ajuns imediat la podul Carol
De-abia când am traversat podul, primele raze ale soarelui au început să lumineze turlele Mănăstirii Strahov şi clădirile de pe înălţimea din apropiere
După ce am traversat Vltava, am coborât pe malul ei, acolo unde un grup de ruşi (nici nu se putea altfel!) hrăneau păsările - lebede, raţe, pescăruşi gălăgioşi şi câţiva timizi porumbei
Apoi, am găsit mai uşor decât ne aşteptam Zidul John Lennon, un simbol al rezistenţei în perioada comunistă, locul unde amatorii de grafittiuri se fugăreau de zor cu miliţienii pe vremea când la noi rezistenţa însemna cu totul altceva şi se sfârşea cu mult mai mult decât o alergătură
Apoi, am ajuns la baza funicularului pentru a urca pe dealul Petrin
Cu numai 24 de coroane cehe (mai puţin de 1 euro) am urcat cu funicalarul, unul aproape identic cu cel pe care l-am întâlnit la Barcelona, pe Tibidabo. Când am terminat urcarea, am ajuns foarte aproape de Biserica Sf. Laurenţiu, foarte frumoasă, cel puţin pe dinafară
Am trecut pe lângă Labirintul Oglinzilor şi imitaţia (cam nereuşită) a Turnului Eiffel. Ambele erau închise, pentru că pur şi simplu era prea dimineaţă. Era puţin trecut de 9.30, iar ambele deschideau la 10. Am fi avut varianta să mergem până la giganticul stadion Strahov, construit în perioada comunistă şi folosit acum mai mult pentru concerte şi antrenamentele formaţiei Sparta Praga, dar am preferat să ne îndreptăm pe alei splendide, unde primăvara şi vara probabil că este un adevărat răsfăţ, spre Mănăstirea Strahov. Pe drum, din loc în loc, priveliştile asupra catedralei şi oraşului te făceau să-ţi doreşti să poţi opri timpul în loc. Dar cum nu se poate, am ales varianta de a imortaliza clipa...
Şi am ajuns la Mănăstirea Strahov, mult mai puţin spectaculoasă la intrare, decât se vedea din oraş...
De aici, pentru a ajunge la castel, am ales un alt drum decât cel obişnuit - strada Loretanska. Am trecut pe lângă biserica Loreta
Vizavi de această biserică se afla o clădire impunătoare, cu poliţişti mulţi şi o parcare plină de maşini ale Corpului Diplomatic. Am aflat că este vorba de Ministerul de Externe
Am coborât pe Loretanska spre castel, propunându-ne să asistăm la schimbarea gărzii. Dar mai era vreo jumătate de oră până la momentul respectiv, aşa că ne-am oprit la o terasă îmbietoare, cu blăniţă pe scaune...
Stând destul de mult, am constat că mai multe grupuri de turişti treceau prin dreptul nostru, iar ghidul le arăta cu mâna ceva la uşa din spatele nostru! Ce să fie, ce să fie? Până la urmă am aflat că stăteam în faţa fostei intrări în clădirea Primăriei, o construcţie datând din secolul al XVI-lea, iar pe uşă era o tijă metalică, încastrată în lemn, care în secolul al XVIII-lea definea unitatea de măsură oficială a vremii - cotul praghez (59 cm). După ce ne-am ridicat am făcut şi noi o poză, exact masa din imagine fiind cea la care stătusem noi
Se apropia ora exactă, astfel că ne-am îndreptat spre intrarea principală la castel, acolo unde spectacolul mai fastuos - şi în mod cert mai gălăgios - îl ofereau turiştii, care încercau să filmeze sau să fotografieze momentul
Am traversat curtea castelului, am trecut pe lângă catedrală şi ne-am îndreptat spre oraş printr-o altă ieşire. Ei bine, când am ieşit din curtea castelului, peste Vltava, am surprins câteva imagini care nouă ne-au plăcut foarte mult
Un unghi deosebit pentru o imagine interesantă a podului Carol
Biserica Sf. Maria din Tyn, din Piaţa Oraşului Vechi, se vedea şi ea foarte frumos de la porţile castelului
Razele soarelui răzbind printre nori ne-au oferit un nou prilej pentru o imagine superbă
Am revenit în zona centrală, iar după ce am trecut prin Piaţa Oraşului Vechi ne-am îndreptat spre hotel, unde ne-am odihnit puţin. Apoi, înainte de ora 16.00 ne-am îndreptat spre aceeaşi piaţă, pentru că acolo urma să vină moşul... Hoinărind prin jurul pieţei, în aşteptarea moşului, în vitrina unui magazin Swarowski, doi îngeri pregăteau şi ei cadouri...
În apropiere, un magazin de ciocolată belgiană... unul dintre cele mai vizitate "obiective" pe perioada minisejurului nostru praghez
Şi a venit moşul!
Aveam să constatăm că nu era singurul moş... Aşa că ne-am mai plimbat printre standurile frumos luminate, bucurându-ne de atmosfera absolut încântătoare
Şi din nou moşul...
În apropierea bradului de Crăciun din Piaţa Oraşului Vechi am admirat sectorul rezervat micilor animale, plin mereu de copii, dar şi de adulţi
Am mai hoinărit prin piaţă, bucurându-ne de fiecare clipă
Ne-am îndreptat apoi spre Piaţa Venceslas, trecând pe la ceea ce noi am numit "piaţa ruşilor", acolo unde era şi o frumoasă biserică
Piaţa Venceslas
Am revenit în Piaţa Oraşului Vechi, unde mai apăruse un moş...
Ne-am încheiat ziua în piaţă, cu o ciocolată caldă...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu