miercuri, 25 decembrie 2013

Un Crăciun inedit în... India!

Crăciun… sarmale, cârnaţi, cozonaci, mănânci de pici pe jos. Sau în alte cazuri, o fugă la Viena pentru vin fiert, turtă dulce, căpşuni învelite în ciocolată şi plimbat pe strasse. Merry Christmas, ho, ho, ho, a venit Crăciunul! Dar ce aţi zice de un Crăciun într-o ţară cunoscută ca fiind de altă religie, departe şi cald… Şi totuşi, un Crăciun ortodox? Bine aţi venit în Kerala, India!!!
Provincia Kerala este cea mai sudică provincie a Indiei, acolo,
spre colţul răsturnat al triunghiului care îl formează subcontinentul. De-a lungul secolelor a fost patria mirodeniilor, acest aur curat al Evului Mediu. Aventurieri, cuceritori şi negustori s-au aventurat spre ţărmurile acestui Pamant al Făgăduinţei. Evident, cei mai mulţi din zonă – perşi, arabi, malay. Unii mai de departe, chiar şi din Europa. Dar primii sosiţi hotărâţi să rămână şi să-şi facă o bază de comerţ au fost portughezii prin Vasco da Gama, primul om care a ajuns pe mare din Europa în Asia înconjurând Africa pe la Capul Bunei Speranţe. Căuta mirodenii şi creştini. A avut surpriza să găseasca ambele!
Tradiţia creştină a Keralei nu este de ieri, de azi sau de maximum două-trei secole, cum e cazul provinciei Goa, de exemplu. Primele convertiri la creştinism s-au produs în anul 52 d. Hr, deci la circa 20 de ani după răstignirea lui Isus. Dacă marea majoritate a apostolilor au pornit-o spre Vest (deh, mirajul Occidentului exista de pe vremea aceea), creştinând prin Imperiul Roman, Toma Necredinciosul, tip mai alternativ de altfel a luat-o spre Est. Şi a ajuns în Kerala. Aici, a fost bine primit şi a convertit mii de hinduşi, mai ales din casta superioară, a brahminilor. Când au venit portughezii, creştinii din Kerala aveau o tradiţie de aproape 15 secole!
Deşi una dintre cele mai mici provincii ale Indiei, Kerala are paradoxurile ei – este cea mai dezvoltată şi cu nivelul cel mai înalt de alfabetizare, dar la conducerea provinciei de decenii întregi sunt comuniştii. Are o importantă comunitate creştină (formată din ortodocşi, cei care urmează obiceiurile multi-milenare de la Apostolul Toma, dar şi catolici – portughezii nu s-au bucurat că au gasit creştini, dimpotrivă, au găsit creştini “nepotriviţi”, aşa că s-au apucat de convertiri forţate cu spada în mână şi protestanţi – rămaşi de pe vremea coloniilor olandeze). Are şosele impecabile, o rara avis în India, case măreţe, oraşe bine îngrijite şi mulţi bani. O bună parte din keralezi lucrează în până mai deunăzi trufaşul şi opulentul Golf Persic şi au trimis miliarde de dolari acasă.
Mai întâi am aterizat în Kochi, vechiul fort de pe malurile Mării Arabiei cu străzile lui cu aer mai degrabă olandez decât indian. După câteva zile petrecute acolo, am închiriat o maşină (cu şofer cu tot, evident) şi am plecat spre satul Thekkady, principala localitate turistică aflată lângă Parcul Naţional Periyar pe graniţa cu provincia Tamil Nadu. Kochi e plină de biserici catolice, e şi una ortodoxă, dar pe drum am trecut din întâmplare pe lângă satul Pala, un adevarat Disneyland dedicate sfintei Alfonsa.
Ne-am oprit şi noi şi am vizitat tot complexul dedicat sfintei Alfonsa. Alfonsa este principala eroină a zonei. Este o catolică care în ciuda unei sănătăţi precare s-a dedicat vieţii monahale. Asta se întâmpla în anii '40. Între timp, Alfonsa a fost sanctificată de papa Benedict şi a devenit primul sfânt indian, iar satul său a devenit loc de pelerinaj pentru toţi catolicii din subcontinent. Cum e? Păi nu foarte diferit de cum arată sanctuarele similar hinduse – statui multicolore, pelerini desculţi dar îmbrăcaţi în mătăsurile lor cele mai bune, târg, lume şi popor. După pozele de rigoare şi vizitarea tuturor sanctuarelor posibile, am plecat mai departe spre Thekkady.
Thekkady este ceea ce în India se numeşte “hill station”. Este la munte, are o climă blândă spre deosebire de câmpiile arse de soare sau bătute de musoni, înconjurate de hectare de plantaţii de ceai. Numeroţi turişti vin aici pentru a vizita Parcul Naţional Periyar, unde ghizii spun că s-ar afla câteva zeci de tigrii şi sute de elefanţi sălbatici. Nu am văzut nici unii, nici alţii (parcul are totuşi câteva sute de hectare), dar a fost o zi plăcută de plimbat prin natură, urcat nişte dealuri, dat cu jeepul şi plimbat cu barca pe lac. Era ziua de 24 decembrie, Ajunul de Crăciun.
Prin Thekkady nu sunt multe hoteluri, ci mai degrabă pensiuni… Ca la noi la Bran. Gazda noastra era ortodox, aşa că a fost mai mult decât fericit să afle că suntem ortodocşi şi, în plus, am vrea să mergem la slujba Naşterii Domnului. Imediat ne-a indicat şi unde e biserica. Dar ne-a dat pe spate când ne-a spus programul slujbei – de la 2 noaptea la 6 dimineaţa! “OK, venim pe la 5”, i-am replicat… Nu a părut să-i convină, dar asta e… A doua zi aveam în program să ne dăm cu elefanţii şi un drum mai lung spre Madurai.
Cum e Crăciunul la keralezii? Păi, în primul rând, ornamental – toţi au în balcoane stele făcute din hârtie, din carton, din plastic, din ce nimeresc şi ei. Luminaţia aduce cu elementele de pe la noi. Au şi brazi, dar marea majoritate din plastic… Oricât de răcoare ar fi în zona, nu pot creşte conifere. Surpriza cea mai mare a fost să găsim cozonaci ca la noi – e drept, cu un gust mult mai aromat şi mai condimentat – doar suntem în ţara mirodenilor, dar la fel de pufos ca la noi… Şi eu care cărasem un cozonac tocmai din România pentru Crăciun…
Ne-am sculat cu noaptea în cap şi conform planului, la 5 dimineaţa am fost la biserică. Străzile erau pustii, doar maimuţele mai mişunau, în schimb biserica era plină. Icoane ca la noi, bărbaţii în stânga, femeile în dreapta, toţi desculţi – la intrarea în biserică erau sute de sandale şi papuci. Slujba a ţinut-o tot într-un cântec – doar suntem într-o ţară foarte muzicală, vezi Bollywood-ul! Preoţii cântau, femeile răspundeau, bărbaţii tăceau… Dacă icoanele, arhitectura, întregul ambient aducea cu bisericile ortodoxe, restul era parcă din alt film – muzica bisericească keraleză nu avea nimic în comun cu cea de la noi, sari-urile strălucitoare şi credincioşii în picioarele goale de asemenea… Preotul a făcut nişte ochi mari când ne-a văzut, dar adunarea nu a părut prea deranjată de prezenţa noastră. Cu patru ani inainte, în satul Moni din insula indoneziană Flores, când am intrat în biserica catolică la slujba de duminică, preotul a pierdut toată atenţia, toţi uitându-se la noi, uitând de slujbă. Aici n-a fost cazul.
La finalul slujbei, faimoasa curiozitate a biruit aţa că ne-am trezit înconjuraţi de indieni dornici să afle cât pot despre noi. I-am descusut şi noi şi am aflat că biserica indiană face parte din bisericile Estului, este condusă de un Catolicos al Estului, actualmente, capul bisericii fiind cel de-al 111-lea conducător al bisericii ortodoxe indiene, primul conducător fiind Sf. Toma. I se mai spune şi Biserica Ortodoxă Siriană pentru că legăturile sale cu restul creştinătăţii au fost permanent asigurate prin Patriarhia Ortodoxă Siriană din Antiohia. De asemenea, ora ciudată de desfăşurare a slujbei de Crăciun este datorată diferenţei de fus orar între India şi Siria – practic slujba a început cam în jurul miezului nopţii în Antiohia.
Dimineaţa de Crăciun am petrecut-o la hotel. Cu cozonac şi vin românesc – spre surprinderea noastră, la magazinele din sat am găsit cozonac similar cu al nostru şi vin. Dar cum tot ne-am cărat cu ele tocmai de acasă, ne-am înfruptat din bunătăţi româneşti, lăsându-le pe cele keralene pentru mai târziu… Iar restul zilei a fost ca de Crăciun… Plimbare cu elefantul pe lânga sat. După-amiaza plecam spre Madurai, în Tamil Nadu…. Lăsăm în urmă munţii cu ortodocşi ai Keralei, reveneam în oceanul hindus…
Cum ajungi
Am mai spus de Air Arabia. Un zbor cu Air Arabia din Atena sau Istanbul până la Kochi nu costă mai mult de 350 – 360 euro, cumpărat din timp. De la Kochi până la Thekkady, ai numeroase autobuze pentru câţiva euro. Va dura doar câteva ore.
Unde te cazezi
Thekkady are numeroase guesthouse-uri. Atenţie însă, localitatea este foarte populată cu turiştii indieni, mai ales din Kerala ş Tamil Nadu care vin să inspire un aer mai respirabil vara, aşa că e bine să faceţi rezervări din timp. Eu am stat la guesthouse Paradiso şi a fost super ok. Preţ 1250 rupii + 15% taxe, adică 21 euro dubla.
Ce manânci
Sunt destule restaurante în Thekkady la preţuri super rezonabile, marea majoritate cu specific indian, dar mai sunt câteva şi europene.
Ce altceva să mai faci
Nu rata Parcul Naţional Periyar – poţi vedea elefanţi, poţi să faci trekking pe dealuri, să vezi cascade, să te dai cu barca pe lac. E un loc drăguţ, dar nu te aştepta să vezi tigri decât cu un foarte mare noroc…. Mai multe activităţi, puteţi vedea pe site-ul lui Paradiso.
 Sursa text şi foto: imperatortravel.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu