marți, 11 februarie 2014

Jurnal de călătorie, Lisabona 2010 - ziua 2

Decisesem de seara ca în a doua zi la Lisabona să mergem la Sintra. După micul-dejun, pe deja cunoscutul drum Avenida da Liberdade am ajuns la gară, nu înainte de a ceda tentaţiei să fotografiem din nou palmierii de pe marginea drumului.
Am cumpărat bilete din gara Rossio de la un automat de bilete şi chinul cel mai mare a fost până i-am schimbat meniul în engleză. Ne-a costat 3 euro biletul, trenurile sunt foarte dese - dacă ţin bine minte, două sau chiar trei ori patru pe oră - şi în aproape 40 de minute am ajuns la Sintra, admirând mai întâi suburbiile Lisabonei, apoi drumul prin multă verdeaţă şi încet-încet se profila conturul Castelului Maur.
Apoi am ajuns la Sintra, iar din gară prima clădire care ne-a luat ochii a fost Primăria. Nu mă pricep să vă spun ce stil arhitectonic predomină, dar nouă ne-a plăcut foarte mult şi remarcam că nu cred că a fost turist care să coboare din tren alături de noi şi să nu o fotografieze...
Pe o înălţime se vedea clar castelul Maur, mai degrabă un zid de fortificaţie...
Ajunşi în centrul orăşelului, privirea ne-a fost atrasă de un muzeu mai puţin obişnuit - de jucării. Ne-am uitat unul la altul şi din priviri am convenit să intrăm. Biletul costă 4,50 euro, iar în interior aveam să descoperim o lume a copilăriiei întinsă pe 3 etaje. De la jocuri lego, la soldăţei de plumb, armate întregi, de la păpuşi în căsuţe de poveste la maşinuţe de lemn... O idee excelentă, astfel că am petrecut ceva timp într-o atmosferă deosebită.
Între etaje un turn Eiffel din piese lego
Am ieşit din muzeu şi ne-am plimbat prin zona centrală a acestui orăşel, cel mai mult plăcându-ne străduţele în pantă care porneau din principală
Chiar în centru se află Palatul Naţional, o clădire care mie unul nu prea mi-a plăcut, în primul rând din cauza celor două hornuri (turnuleţe). Atât de mult mi-au displăcut, încât am căutat un unghi în care să nici nu apară!
Şi când ne uitam la Palatul Naţional a apărut un trenuleţ. Un soi de minicar... Nu mai ştiu cât a costat biletul (oricum, nu a fost mult deloc), astfel că ne-am îmbarcat pentru un tur al oraşului Sintra.
Trenuleţul pleca chiar din faţa Cafe Paris, o cafenea ultracentrală din Sintra, vis-a-vis de Palatul Naţional, care prezenta o particularitate interesantă: când s-a amenajat terasa, pentru a nu se tăia copacii, acoperişul terasei a fosta stfel realizat încât copacii să rămână la locul lor... Orice comparaţie cu ce se întâmplă pe la noi, ar fi de prisos...
Şi am trecut pe lângă o terasă de lângă Muzeul Jucăriilor, unde aveam să ne întoarcem pentru a mânca.
Când am coborât din trenuleţ ni se făcuse foame... Aşa că am poposit la terasa de lângă Muzeul Jucăriilor, am ochit noi ce să comandăm, a venit ospătăriţa, iar când să comandăm sucurile, discutam între noi, firesc, în româneşte, moment în care ospătăriţa ne-a spus că este din Maramureş. Am discutat mai mult cu ea. Era de ani buni, cu întreaga familie aici, iar la final ne-a oferit din partea casei nişte produse de patiserie cu vanilie, în genul celor celebre de lângă Turnul Belem. Ne-am bucurat să găsim români şi aici, i-am lăsat bacşiş şi ne.am continuat plimbarea.
Am decis - dintre variantele pe care le aveam la îndemână - Palatul Naţional de la Pena. Nu ştiam cum să ajungem, era destul de departe de mers pe jos, aşa că ne-am dus la oficiul de turism, care ne-a îndrumat spre autobuzul 434. A venit imediat şi ne-a lăsat chiar la poarta domeniului. Am plătiti biletuld e 11 euro şi am început să urcăm spre palat. O adevărată grădină era în faţa noastră - copaci superbi, inclusivi celebrii Seqoia, flori, alei frumos îmbărcate în verdeaţă...
Şi am ajuns în faţa palatului.
Un palat foarte frumos, greu de descris în cuvinte, aşa că las mai mult imaginile să vorbească...
Dar când am pătruns în curtea sa interioară, ni s-a tăiat răsuflarea: o panoramă spectaculoasă care se întindea până la Atlantic!
De aici se vedea şi Castelul Maur.
Am părăsit castelul de la Pena şi Sintra cu sentimentul că văzusem ceva deosebit, cea unic... Cu autoubuzul am revenit în Sintra şi am luat trenul spre Lisabona, admirând culorile vii ale blocurilor din suburbiile Lisabonei.
Întorşi la Lisabona, am mai hoinărit pe străzile din centrul turistic. Şi, undeva, după un colţ, am găsit "parcat" un... vehicul aparţinând Poliţiei, despre care am mai scris aici.
 Ne-am plimbat cu plăcere pe Rua Augusta
Apoi, ne-am întors în Piaţa Figueira, de unde ne-am uitat cu plăcere spre castelul Sao Jorge
Am ajuns şi în Piaţa Martim Moniz, unde nu ajunsesem ieri
După o zi plină, extrem de fructuoasă, ne-am retras spre hotel, mai hoinărind prin parcul Eduardo al VII-lea, unde era un târg de carte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu