vineri, 1 aprilie 2016

Poveşti de călătorie - Peripeţii la stadionul din Braga

Cel mai frumos stadion pe care am avut până acum ocazia să-l văd este cel din BRAGA. S-a întâmplat duminică 26 octombrie, în ultima seară petrecută în Portugalia. O SEARĂ CU PERIPEŢII. Meciul începea la 20.15, ora localaă, şi nu era unul oarecare, fiindcă în ROMA PORTUGALIEI venea chiar faimoasa BENFICA LISABONA. Însoţită, de la peste 350 kilometri, de numeroşi suporteri, cărora li s-au adăugat destui localnici.
Am plecat din Porto pe la 15.30, cu un tren ce străbătea distanţa de 50 km într-o oră şi cinci minute. Auzisem că arena e la doar câteva minute de mers pe jos de la gară, dar informaţia avea să se dovedească nu tocmai exactă! Plănuisem să ajung mai întâi la stadion, să-mi cumpăr biletul, după care să vizitez centrul oraşului şi să iau masa de seară. Dar socoteala de la Porto nu s-a potrivit cu cea de la Braga. Drumul de la gară la ESTADIO MUNICIPAL a durat cam jumătate de oră, fiind plin de serpentine şi bifurcaţii dar aproape lipsit de indicatoare! Într-un cadru aproape sălbatic, cu foarte puţini localnici şi un peisaj dominat de munţi. Mă gândeam că, având ultimul tren spre Porto nu la mult timp de la ultimul fluier al arbitrului, va trebui să văd doar prima repriză. Ceea ce aveam să şi fac.
În fine, ajung la stadion. Unde, cu vreo două ore şi jumătate înainte de startul partidei, văd la porţi o mare de oameni, suficient de gălăgioşi. Mă aşez la coadă şi, după vreo 25 de minute, apuc să-mi cumpăr biletul. Oricum, a fost mai bine ca la coada de pe SAN SIRO, unde, acum trei ani, la MILAN - PALERMO, am stat aproape dublu. După care, văzând aceleaşi tarabe cu mâncare şi băutură ca lângă arena milaneză, îmi iau o BIFANA (un fel de hamburger) de 3 euro şi o sticluţă de apă de un euro. Eram prea obosit şi stresat să mai pot ajunge în centru.
În uralele suporterilor, apar autocarele celor două echipe. După care, la orele 19.00, când deja era întuneric, se deschid şi porţile! Moment în care, cu încântare, constat că accesul de la o tribună la alta se face printr-un tunel ce trece PE SUB STADION, în stânga fiind O IMENSĂ PARCARE.
La pauză, plec spre gară. Era 1-1, iar a doua zi aveam să aflu că s-a terminat 2-1 pentru Braga. SINGUR ÎN SĂLBĂTICIE, ACUM FIIND ŞI ÎNTUNERIC, merg în ritm alert, cu speranţa că voi prinde trenul de 21.35. Bunul Dumnezeu îmi ascultă rugile, căci, parcă de nicăieri, apare un microbuz! EXTREM DE AMABIL, CA MAJORITATEA PORTUGHEZILOR, şoferul îmi face semn să urc. Drept mulţumire, vreau să-i ofer programul meciului, dar îmi spune că nu e microbist. Mă depune în faţa gării cu 7 minute înaintea plecării trenului. Fără el, aş mai fi aşteptat o oră şi jumătate. OBRIGADO, SENOR!
Dan Culicovschi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu