miercuri, 28 iunie 2017

Jurnal de călătorie, Franţa 2017 - Lyon - Paris

Iniţial, când planificam acest sejur, ne propusesem ca de la Lyon la Paris să mergem cu trenul, cu celebrul TGV, care parcurge cei 460 km dintre cele două oraşe, în ceva mai mult de două ore! La momentul respectiv, căutând bilete, am constatat cu stupoare că un bilet de tren ajungea la 100 euro/persoană! Enorm... Am mai aşteptat... Între timp, întâmplător, am descoperit varianta cu avionul. Sunt 5 zboruri dus-întors zilnic între cele două oraşe, iar una dintre curse, de la ora 10.25, era realizată cu noul model de Boeing 787-900 Dremliner. Când am căutat să cumpăr un bilet de avion - 50 euro/persoană! Nu am ezitat şi le-am cumpărat pe loc! Ajungeam în 55 de minute şi zburam cu un super-avion; în plus revedeam aeroportul din Lyon şi vedeam prima dată aeroportul Charles de Gaulle.
Apoi, cu vreo 3 săptămâni înaintea plecării, am verificat din nou preţurile - aşa din curiozitate - şi ele se inversaseră: costa 50 euro cu trenul şi vreo 120 cu avionul. Dar nu am regretat, ba dimpotrivă.
Aşa că la momentul plecării am luat din nou tramvaiul Rhon Express şi am parcurs foarte uşor formalităţile, deh, doar era vorba de un zbor intern, până la urmă.
Am admirat pasărea uriaşă
şi am urcat la bord.
Aici, toate facilităţile unei aeronave moderne - loc foarte mult pentru picioare, inclusiv la clasa economică; monitor pentru fiecare loc, priză pentru laptop, wi-fi gratuit, geamuri mai mari şi fără parasolare (exista un buton sub fiecare geam, din care închideai culoarea geamului dacă te deranja lumina!). Cu atâtea "atracţii" înăuntru, d-abia am mai apucat să ne uităm pe geam, mai ales că doar imediat după decolare a fost vizibilitate, apoi, până la Paris, plafonul norilor era destul de jos.
Pe monitor aveai ocazia să vezi filme, desene animate, sport, documentare, tot felul, dar a avut bucuria să regăsim la categoria filme străine şi "Bacalaureat" de Cristian Mungiu. Înainte de decolare, instrucţiunile clasice (cum să pui centura, ce să faci în caz de depresurizare etc) ne-au fost prezentate printr-un filmuleţ.
Pe monitor noi am ales să vedem imaginea din cockpit, unde aveai şi principalii indicatori de zbor - viteză, altitudinea etc.
Servirea a fost ireproşabilă - în cele 55 de minute cât a durat zborul efectiv, am fost vizitaţi de vreo 4-5 ori de stewarzi - mai întâi ne-au împărţit nişte şerveţele umede, apoi nişte biscuiţi, apoi apă, sucuri, cafea, apoi ne-a întrebat dacă mai vrem ceva, apoi au venit să strângă. Şi toate acestea la un avion cu o capacitate de 290 locuri, care la casa economică era plin în proporţie de vreo 70-75%.
Am aterizat
Înainte de a coboorî din avion, am trecut pe la clasa Premium Economy. Dacă la Economy era formula 3-3-3, aici scaunele erau aşezate în formula 2-3-2
Loc mai mult, ceva mai multe facilităţi
În fine, cam cu părere de rău am coborât, nu de alta dar totul durase mult prea puţin... Ne-am luat rămas bun de la frumoasa aeronavă

Un comentariu:

  1. Nu am zburat niciodata cu Air France, ma bucur ca sunt atat de buni! Felicitari pentru articol! :)

    RăspundețiȘtergere